duminică, 24 ianuarie 2021

Arta Manipulării



Chiar daca Eric Berne - fondatorul Analizei Tranzactionale - nu ar fi scris despre nimic altceva decatdespre jocurile psihologice ("Games people play") si tot ar fi intrat in constiinta omenirii. Asternerea pehartie a acestui subiect a fost pentru mine un pretext optim de a-l reciti si de a constata ca, la treizeci deani de la aparitia sa, nu si-a pierdut nimic din actualitate si din eficacitate. De aceea, nu pot decat sarecomand lectura acestei lucrari oricui are ocazia, intrucat micul meu rezumat nu poate sa exprime decatin foarte mica masura ceea ce, din toate punctele de vedere, reprezinta opera unui geniu.Berne descrie aproximativ 50 de situatii tipice de comportament social; pentru a le face comprehensibilemarelui public, el le explica folosind denumiri care sunt intelese de oricine.


Evident, elementele specifice se pot schimba, dar mecanismul de baza ramane acelasi, fie ca este vorbade o discutie intre soti, fie de reuniunea consiliului de administratie al unei companii multinationale. Să ne amintim ca este vorba de situatii pe care nu le producem intentionat si care au caracteristica de a serepeta cu o neplacuta regularitate.Pe de alta parte, fiecare din noi are tendinta sa prefere unele jocuri fata de altele, in functie de mediu side interlocutor."Avantajul" unui joc psihologic consta in faptul ca persoanele implicate traiesc un moment "intens" faraca nimic sa se imbunatateasca sau sa se rezolve. In afara de aceasta, se poate schimba o cantitateapreciabila de "strokes", evitand angajarea impusa de "apropiere" si, mai ales, se rezolva oarecum oproblema care pentru multi este destul de stresanta: cum sa-ti petreci timpul impreuna cu altii.Un ultim avantaj - fiind un joc psihologic si unul din cele mai bune moduri de a NU rezolva o problema- protagonistii pot reincepe la infinit, fara a-si modifica pozitiile.Sa vedem acum unele din cele mai comune si mai usor de recunoscut jocuri, dintr-un punc de vederegeneral.Intr-unul din numerele viitoare vom analiza aceleasi mecanisme prin optica tratativelor comerciale si, inlimita posibilului, va vom da unele sfaturi despre cum sa evitati sa va implicati in aceste jocuri care, asacum am mai spus, nu au nici un rezultat pentru nici unul dintre subiectii implicati.<<Al meu este mai bun decat al tau>>In mod sigur este unul dintre jocurile de baza, asa de raspandit incat prezenta sa coplesitoare poate sa neimpiedice sa vedem stupiditatea si inutilitatea lui. Este un joc in care pozitia "Eu sunt OK - Tu nu estiOK" devine evidenta.Eu (Persecutorul) incerc sa-ti demonstrez ca ceva din mine, sau ceva ce eu posed, este mai bun decatceea ce esti sau ai tu si te pun in pozitia de Victima. Variatiunile sunt practic infinite. Se trece de lalucruri relativ inofensive cum ar fi "catalogul meu este mai bun, mai complet, mai actual...", "stiloulmeu", "haina mea", la lucruri mult mai grave: " religia mea", "fiul meu", "culoarea pielii", si maideparte, la altele situate intre cele doua extreme: "masina mea", "facultatea mea", "lecturile mele", "prietenii mei" etc.Observatie: Daca eu critic masina cuiva pentru ca vreau sa i-o vand pe a mea, nu fac un joc psihologic,ci apelez la o strategie comerciala (dupa parerea mea, cea mai nepotrivita).Caracteristica unui joc de acest tip este aceea de a nu avea alt scop decat cel al minimalizariiinterlocutorului. Evident, victima poate gasi la randul sau ceva de criticat si jocul poate continua astfelcu rolurile inversate."Nu-i asa ca este teribil?"Consta in a gasi acel "tovaras de suferinta" caruia sa i te lamentezi despre o situatie anume si care sa itidea dreptate, sa te sustina si, la randul lui, sa-ti prezinte o situatie personala asemanatoare.Obiectul lamentarilor poate varia dupa chef: timpul ("Nu se mai incalzeste odata!"), guvernul ("Toticorupti si incapabili"), seful, tinerii de azi, functionarii de stat, taximetristii, mancarea, sanatatea..

     

Vezi Sursa AICI














duminică, 10 ianuarie 2021

Libertatea presei

 În 1735, John Peter Zenger, jurnalist la New York Weekly Journal, a fost dat în judecată pentru calomnie, după ce a publicat cîteva articole în care critica autorităţile. Cazul a produs vîlvă şi a devenit unul dintre pilonii conceptului de libertate a presei: presa are dreptul să critice autorităţile, dacă se bazează pe argumente solide. În 1791, Primul Amendament din Constituţia SUA a fost votat, amendament care stă la baza libertăţii presei.

În 2016, în România, discuţiile privind definirea conceptului de „libertate a presei“ sînt încă aprinse, neaşezate şi dau naştere abuzurilor.

În ultimele zile, conceptul de libertate a presei a fost pus pe tapet, vehement, cu surle şi trîmbiţe. Angajaţii televiziunilor din trustul Intact, somate de către ANAF, în baza unor decizii juridice, să evacueze sediile din care emit, au ridicat imediat stindardul nobil al libertăţii presei, o libertate în care mai mult de jumătate dintre români nu cred (conform sondajului realizat în cadrul proiectului FreeEx, al ActiveWatch). A urmat implicarea politică: într-un comunicat de presă emis de ALDE se menţionează, printre altele, încălcarea dreptului la liberă exprimare şi, extins, încălcarea libertăţii presei: „Libertatea de exprimare este un drept fundamental al cetăţenilor, pe care nici o instituţie a unui stat nu poate şi nu trebuie să o îngrădească. Conform articolului 30 din Constituţia României, alineatul 4, «Nici o publicaţie nu se poate suprima.» În orice societate democratică este nevoie ca presa să fie liberă, să nu fie constrînsă şi limitată de acţiunile instituţiilor statului. O asemenea acţiune în forţă împotriva unei instituţii de presă este neconformă cu principiile fundamentale ale democraţiei.“

Ce să mai citim?

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

De asemenea, Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului, într-o intervenţie telefonică în direct într-o emisiune a Antenei 3, a declarat că „este necesar să luăm atitudine acum faţă de o încercare de suprimare a libertăţii presei, înainte de a fi prea tîrziu să acţionăm. Acelaşi lucru se poate întîmpla mîine unei alte instituţii de presă, dacă libertatea de exprimare nu este respectată“, solicitînd, totodată, o luare de poziţie a premierului Dacian Cioloş.

Iar de aici, bulgărele a luat-o la vale. Atît premierul, cît şi preşedintele României, Klaus Iohannis, au fost atraşi într-un circ mediatic, somaţi să dea declaraţii, interpretabile, şi de o parte, şi de alta a baricadelor. Căci, vorbind despre scandalul produs de intervenţia ANAF, vorbim despre un real război între susţinătorii Antenelor şi cei care le contestă.

Mărul discordiei, libertatea presei, a fost aruncat în ring.

Un concept vehiculat cu prea multă uşurinţă într-o ţară în care abuzurile reale asupra presei sînt cu adevărat grave, dar trecute de multe ori cu vederea, o dată pentru că jurnaliştii se tem să nu-şi piardă locul de muncă sau pentru că ei înşişi devin partizani ai politicii patronului, pierzîndu-şi menirea etică de jurnalist.

O precizare: pentru a demonstra încălcarea libertăţii presei, în cazul evacuării sediilor televiziunilor trustului Intact, este adus în discuţie acel articol 30 din Constituţia României, conform căruia „nici o publicaţie nu poate fi suprimată“. Se ignoră însă faptul că licenţa de funcţionare a televiziunilor trustului Intact nu a fost retrasă. Deci, tehnic, nu este vorba despre suprimarea dreptului la liberă exprimare. Bineînţeles, chichiţe argumentative pot exista: dacă sînt daţi afară din sedii, înseamnă că se caută o portiţă perversă de a întrerupe emisia, adică de a le pune pumnul în gură – după cum declară angajaţii Antenelor şi susţinătorii lor.

Lucrurile sînt însă mai complicate, dacă ne referim la conceptul de libertate a presei şi la abuzurile care se fac atunci cînd pervertim conceptul şi îl manipulăm pentru a arunca cu praf în ochii opiniei publice.

Într-o lucrare ştiinţifică asupra fenomenului abuzului conceptului de libertate a presei, realizată de către Milan Palevici şi Srdjan Djordjevici, profesori la Universitatea de Drept din Kragujevac, Serbia, se menţionează următoarele:

„Abuzul libertăţii de expresie, sau mai degrabă abuzul mass-media şi al derivatelor acestora, are implicaţii profunde asupra drepturilor omului. Iar acest lucru se întîmplă mai ales în cazurile în care mass-media promovează conflictele de război sau incită la violenţă, sau, cu alte cuvinte, în cazurile în care mass-media abuzează de puterea ei pentru a gira conflictele de război sau violenţa, dar şi pentru a relativiza concepte precum «ce este rău» sau «infracţiuni». (…) Pericolele abuzului conceptului de libertate a exprimării şi pervertirea libertăţii presei cresc mai ales în perioade de criză politică şi de conflicte de război. În situaţiile unor tensiuni şi conflicte interne, mass-media poate deveni un cîmp de război, iar jurnaliştii sînt soldaţii puşi în primele rînduri. Pierzîndu-şi sentimentul etic şi conduita profesională, unii devin victime, alţii se transformă în complici la infracţiuni sau devin, ei înşişi, infractori. (…) Mass-media şi-a asumat noi dimensiuni, odată cu schimbarea climatului politic de după căderea Zidului Berlinului. Angajaţii din domeniu nu mai sînt învăţaţi să fie dedicaţi profesiei şi eticii, dar devin din ce în ce mai proactivi, iar trusturile de mass-media se transformă în subiecţi ai afacerilor îndoielnice, devalorizate de sacramentul profesional şi de etică“. (sursa: webology.org)

În ceea ce priveşte scandalul iscat de televiziunile trustului Intact, trebuie să ne amintim faptul că, în 2014, patronul trustului, Dan Voiculescu, a fost condamnat în justiţie, iar toate bunurile, inclusiv sediile din care emit televiziunile, au fost puse sub sechestru. De atunci, ANAF nu a întreprins foarte multe acţiuni pentru a colecta banii datoraţi statului. A urmat, în luna februarie a acestui an, demiterea şefului ANAF, Gelu Diaconu, şi a vicepreşedintelui, Mihai Gogancea Vătăşoiu, urmăriţi penal în prezent pentru implicarea în dosarul deputaţilor Mădălin Voicu şi Nicolae Păun, pentru „abuz în serviciu şi favorizarea făptuitorului“. Noul şef interimar al ANAF, Daniel Diaconescu, a fost numit  în funcţia de vicepreşedinte pe 11 februarie, iar pe 15 februarie au fost emise notificările de evacuare pentru cei care lucrează în sediile trustului Intact. „Măsura a fost luată în vederea punerii în executare a măsurilor dispuse prin Decizia penală nr. 888/08.08.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, sentinţă definitivă“ – se arată într-un comunicat de presă emis de ANAF pe 18 februarie, ca urmare a presiunilor vehiculate de către angajaţii Antenelor.

Se pot specula multe, în ceea ce priveşte înlănţuirea de evenimente. Lucrurile sînt în desfăşurare. Pe de o parte, justificările reale şi legale există. Pe de altă parte, televiziunile trustului Intact au fost luate în colimator de ani de zile de către societatea civilă, care le acuză de dezinformare şi manipulare.

Din tot acest război, libertatea presei se alege cu o imagine din ce în ce mai pervertită. Interesele politice din toate părţile ies, şi ele, la iveală. Sentinţele definitive ale Curţii de Apel sînt contestate în clipa în care sînt aplicate, iar focusul se mută de la juridic înspre dezbaterea asupra libertății de exprimare.

Or, vorbind despre libertatea presei în România, raportul FreeEx, al ActiveWatch, din 2014-2015, punctează problemele reale: mai mult de jumătate dintre români cred că presa din România este mai degrabă „dependentă“ şi doar un român din cinci este de părere că presa este liberă. Mass-media tradiţionale sînt dominate de agenda patronilor sau finanţatorilor de presă. Majoritatea acestora sînt direct angajaţi în lupta politică, iar mulţi au dosare penale. Agenda publică este influenţată de vocile partizane care se războiesc într-o confruntare zgomotoasă, axată în principal pe atacuri la persoană împotriva adversarilor politici sau mediatici. Interesul public şi normele profesionale elementare precum echidistanţa, imparţialitatea, spiritul critic sînt abandonate şi înlocuite cu dubla măsură, propaganda făţişă în favoarea unor politicieni sau cu atacuri violente împotriva Justiţiei. Vocile independente se fac tot mai greu auzite în zgomotul partizan care domină spaţiul mediatic.

Acest text a fost realizat într-un program de parteneriat cu Osservatorio Balcani e Caucaso pentru Centrul European de Presă şi Libertatea Presei (ECPMF), cu sprijinul Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui text aparţine exclusiv revistei Dilema veche şi nu se poate în nici un fel considera că el ar reflecta punctul de vedere al Uniunii Europene.

Articol de Stela GIURGEANU  Vezi Sursa info AICI


Fondul de sprijin de urgență pentru media

Pentru a depăși situația critică în care se află media, deputații din comisia CULT au cerut CE să găsească o finanțare de urgență pentru presă.

Au fost deja luate unele măsuri pentru susținerea libertății media și protecția jurnaliștilor. În martie 2020, Uniunea Europeană a pus la dispoziție 5,1 milioane de EUR pentru finanțarea unor proiecte care urmăresc detectarea și împiedicarea încălcărilor libertății presei, identificarea riscurilor de pierdere a pluralismului și susținerea anchetelor transfrontaliere. Sursa info AICI


10 lucruri pe care le face UE pentru a combate coronavirusul

Libertatea presei nu este din păcate pe gustul tuturor

"Numărul foarte mare de jurnaliști aflați la închisoare în lumea întreagă evidențiază cât se poate de clar pericolele actuale la adresa libertății presei", spune președinta filialei germane a "Reporteri Fără Frontiere" (RFF), Katja Gloger. Prea multe guverne au reacționat la proteste, abuzuri sau crize precum cea declanșată de pandemia de COVID-19 cu represalii împotriva "celor care au transmis veștile proaste", a adăugat ea la prezentarea bilanțului anual al RFF.

Potrivit acestuia, la 1 decembrie 2020, se aflau în spatele gratiilor 387 de lucrători din mass-media. A fost dată publicității deocamdată doar prima parte a raportului - cea privind jurnaliștii întemnițați, răpiți și dispăruți. La începutul lui 2021, va fi publicată și a doua parte a bilanțului - cea privind jurnaliștii uciși în 2020. "În spatele fiecărui caz este soarta unui om amenințat de procese penale, privare de libertate pe termen lung și abuzuri, pentru că nu a cedat cenzurii și represiunilor", spune Gloger.

Relatări critice despre criza coronavirus, cu urmări drastice

Colega ei de la RFF Sylvie Ahrens-Urbane vine cu exemple concrete din Africa. Cunoscutul jurnalist de investigație Hopewell Chin'ono din Zimbabwe a cercetat acuzațiile aduse guvernului din țara sa privind cumpărarea la suprapreț a unor medicamente pentru COVID-19. "El a fost luat pe sus brutal din casa sa și aruncat în temniță." A petrecut acolo o lună și jumătate, eliberarea sa pe cauțiune a fost tot mereu respinsă.

La închisoare se află în continuare jurnalistul din Rwanda Dieudonné Niyonsenga. El este directorul televiziunii online "Ishema" și este acuzat că nu a respectat regulile anti-coronavirus impuse în țara sa. El ar fi fost arestat deja în aprilie, potrivit informațiilor deținute de "Reporteri Fără Frontiere", după ce relatase despre efectele regulilor impuse de stat asupra vieții publice. În ochii guvernului rwandez ar fi fost foarte deranjante probabil bănuielile lui Niyonsenga, potrivit cărora soldații ar fi folosit mijloace violente de impunere a interdicțiilor de părăsire a locuințelor.    

Cei mai mulți jurnaliști închiși se află în China

Aceste cazuri din Africa ar confirma un trend global, crede RFF. Chiar dacă Africa a fost afectată mai târziu de urmările pandemiei decât Asia și Europa: "Vedem că și acolo atacurile asupra libertății presei au sporit odată cu extinderea epidemiei de coronavirus", spune Ahrens-Urbane. În timp ce epidemia a avansat rapid, între 15 martie și 15 mai au fost trimiși la închisoare de trei ori mai mulți jurnaliști decât în perioada similară a anului trecut. În total, până la finalul lui noiembrie au fost închiși 40 de jurnaliști "din cauza relatărilor lor privind pandemia".


Fii propriul tău nutriționist

Planet REBOOT

Votăm un Deputat BUN

Ttatăl fondator al Uniunii Europene. 

Colonizarea de pe Marte !


La o privire pe harta lumii, Egiptul este țara africană cu cei mai mulți jurnaliști întemnițați (30). Pe locul întâi la nivel mondial rămâne însă China (117). Totalul de 387 la nivel mondial este doar cu doi mai scăzut decât în anul record 2019. Tot mai des ajung în spatele gratiilor femei din cauza activității lor jurnalistice. Actual sunt 42 de jurnaliste în închisoare, cu 35% mai multe decât în 2019. În Belarus și Iran sunt câte patru jurnaliste închise.

Cel mai cunoscut deținut din Europa: fondatorul Wikileaks, Julian Assange

"Fără milă" s-a dovedit în ultimul an mai ales guvernul din Belarus față de toate relatările jurnalistice. De la alegerile prezidențiale din 9 august, "Reporteri Fără Frontiere" a înregistrat cel puțin 370 de jurnaliști arestați. Aceștia relataseră despre protestele regulate de după realegerea controversată a președintelui Alexander Lukașenko. În majoritatea cazurilor, relatările au fost urmate de scurte perioade de arest. Între timp însă, în Belarus ar avea loc și primele procese penale împotriva unor jurnaliști, procese care "s-ar putea sfârși cu pedepse cu închisoarea pe termen lung" pentru jurnaliștii

În Europa, cel mai cunoscut deținut din media este fondatorul Wikileaks Julian Assange. Acesta se află în închisoarea britanică de mare securitate Belmarsh, unde așteaptă decizia privind extrădarea sa în SUA, un demers criticat pe plan internațional. Verdictul ar urma să fie pronunțat la începutul lui ianuarie. În actualul raport al "Reporteri Fără Frontiere" se arată că, în timpul pandemiei de coronavirus, condițiile sale de detenție s-ar fi "înrăutățit considerabil". Riscul de infectare și consecințele izolării ar reprezenta "din cauza sănătății psihice și fizice foarte precare a lui Assange amenințări serioase la adresa vieții sale". 

54 de jurnaliști răpiți și patru dispăruți

RFF se declară extrem de îngrijorată de situația jurnaliștilor răpiți și dispăruți. În Africa, unde în 2019 niciun jurnalist nu era dat dispărut, sunt doi în prezent, conform informațiilor prezentate de Sylvie Ahrens-Urbane. Este vorba de o persoană din Mozambik și de una din Congo, despre care nu se știe nici azi "cine i-a răpit, dacă se mai află în viață și unde sunt în acest moment". Nu se știe nimic nici despre situația unei reportere din Peru și a unui reporter din Irak.

În mâinile răpitorilor s-ar afla acum 54 de jurnaliști, în trei țări afectate de războaie: Siria, Irak, Yemen. "Reporteri Fără Frontiere" se angajează pe multe niveluri pentru eliberarea jurnaliștilor întemnițați, răpiți și dispăruți. În cazul bloggerului iranian Ruhollah Sam, speranța într-un deznodământ fericit nu s-a confirmat din păcate: bărbatul a fost executat sâmbătă în Iran.  Vezi Sursa info AICI

joi, 21 decembrie 2017

Toate masurile de dunpă 89 sunt luate Împotriva Rațiunii



Acum ați inteles , de ce toate masurile de dunpă 89 

sunt luate impotriva si in disprețul cetățeanilor ?


Conflictul de interese - ” Fapta funcţionarului public care, a luat decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine,

Analizați cu multă atenție numai acest text care va deveni Lege : ”Dacă prinzi un hoț în flagrant riști până la 2 ani de închisoare”, iar moivatie este , ” cum se mai poate apara un hoț daca este prins in flagrant?”
Voi ați văzut cine modifică legile ? un tractorist , un șofer si un repetent , Tudorel nu se bagă !
Mai mult această aberație , ”avem” cea mai mare crestere economică din lume” , dar cresc prețurile , se devalorizează moneda națională , cresc dobinzile la bănci , etc. .

Băgați la cap , nu stați pasivi ! Cea mai mare idioțenie din toate timpurile - 
Să-i protejezi pe infractori !

Ce să mai citim? 

Virusul Misterios

Europa este o "comoară pe care am moştenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT

Fii propriul tău nutriționist  



Dezintegrarea Uniunii Europene a început azi

Nu, nu la Brexit, poate nici nu va fi un Brexit, poate va fi, dar la modul serios Marea Britanie nu își făcuse planuri pe termen lung într-o Federație Europeană. A început azi, odată cu activarea Articolului 7 împotriva Poloniei și va dura ani, eu cred că cel puțin cinci. Nu este de neoprit, dar e improbabil că va fi oprită. Acest articol nu este despre Polonia. Nu numai. Este mai ales despre România. Așezați-vă comod, că am scris mult și știu că citiți de pe mobile, cei mai mulți dintre voi. Veți pricepe doar dacă citiți integral acest text, iar la final o să vă invit să mai mergeți la încă un articol, mai din vară.

În zece ani de când suntem în Uniunea Europeană, economia românească a crescut de la 123 de miliarde de euro, în 2007, la 185 de miliarde, anul acesta. Diferența e de 62 de miliarde. În tot acest timp, sumele atrase de la Uniune se vor fi apropiat de 50 de miliarde de euro la finalul acestui an. Dacă mai luăm în calcul și fondurile de preaderare, accesate de prin 2004, dar decontate multe dintre ele încă după 2007, o să constatați, bizară coincidență, că da, cam alea sunt sumele. Dar poate că nu e nicio coincidență. Poate că în acești zece ani, România nu prea a fost dusă înainte de altceva decât de banii europeni.

Activarea articolului 7 în cazul Poloniei, care și-a făcut terci Justiția subordonând-o politicului, e, cumva, un noroc pentru România. De data asta nu e însă doar o mână divină, e și meritul poporului român. Doar ieșirile masive în stradă din februarie și oprirea ordonanței 13 au făcut ca Polonia, acum în decembrie, iar nu România, astă primăvară, să fie țara care deschide de fapt procedura de rupere a Europei.

Nu cred că e om sănătos la cap în țara asta care să nu fi înțeles deja că România va fi și ea imediat trecută pe lista neagră de îndată ce Legile Justiției vor fi fost aprobate. A spus-o și Iohannis, acum, în timp ce scriu acest articol.

Sunt totuși diferențe majore între Polonia și România, unele ne avantajează, altele nu, căci de acum deja lucrurile greu mai pot depinde de altcineva decât de noi.

Să vă explic…

Declanșarea articolului 7 nu scoate Polonia din UE, nu produce deocamdată decât efectul unui avertisment (sub termen de trei luni) de corectare a subordonării politice a judecătorilor. Polonia se aștepta la asta, și-a căutat din timp aliați și va încerca să blocheze procesul ce ar urma să ducă în final, nu la scoaterea din UE (nu există o astfel de procedură încă, pentru scoaterea din UE), dar la suspendarea dreptului de vot și, eventual, la suspendarea fondurilor europene. Asta golește de conținut, desigur, dreptul de a fi țară UE, dar bănuiala mea este că nu numai Polonia s-a pregătit. Germania, Franța, Comisia Europeană s-au pregătit și ele. Sau ați uitat de planurile lui Juncker referitoare la Europa cu mai multe viteze? Ați uitat de programul cu care Macron a câștigat Franța? La nivel public, au declanșat deja de anul trecut o dezbatere de reformare a Uniunii. La nivel mai subtil (de directorate generale de la Comisia Europeană), se lucrează deja la alte modalități de împărțire a banilor pe următorul exercițiu financiar.

Sau credeți că nemților le convine să le blocheze rușii, prin sateliții din Europa de Est, trecerea de la Uniune la Federația Europeană? Cât credeți că vor mai lăsa țări ca Polonia sau Ungaria să facă astfel de figuri, pe banii lor, ai țărilor vest-europene, care contribuie la dezvoltarea țărilor din est prin intermediul numitelor fonduri? Bineînțeles că în acești ani unii vor folosi mecanismele de blocare, obligându-i pe ceilalți să schimbe cu totul Uniunea. Da, e posibil ca acest proces să dureze câțiva ani, dar în final el tot acolo va duce – la spargerea Uniunii, într-o Federație pe de o parte (pe care ne-o putem imagina, eventual, pe frontierele actualei Zone Euro) și un grup din est, rămas eventual în acorduri de liber schimb, adică fără taxe vamale cu Vestul Europei.

Până acolo însă, același Vest se va zbate să salveze Uniunea, să o ducă toată, sau cât mai întreagă către Federația Europeană. Pentru asta, un stat pedepsit ar fi poate un bun exemplu și pentru ceilalți, dar atenție!, deși Ungaria și Polonia sunt capii răutăților, România și Bulgaria sunt mult mai vulnerabile, căci sunt țări încă monitorizate pe MCV. Altfel spus, deși a declanșat în cazul Poloniei Articolul 7, Comisiei Europene i-ar fi fost mult mai ușor să sacrifice România, de exemplu, pentru înfricoșarea celorlalte state. Pentru că MCV-ul ăla nu e o chestie că vrem noi sau nu vrem, cum crede penibilul domn Tăriceanu, este condiție de aderare, în cazul nostru.

În primăvară, Comisia Europeană nu a ajuns la represalii împotriva României datorită minunatei revolte a populației, dar și pentru că în politica externă, încă rămâne președintele Iohannis principalul pivot. Aceasta este deocamdată principala diferență (încă e una majoră) între noi și Polonia – la ei, populația susține puterea fascistoidă cu marșuri specifice, torțe pe străzi, xenofobie și așa mai departe, la noi Strada se manifestă pentru democrație și împotriva unei puteri care are totuși aceleași tendințe, ba chiar și un plan de acțiune similar cu cel al politicienilor polonezi. E totuși o diferență majoră. Dar nu va mai fi, atunci când populația va fi fost înfrântă, iar legile aprobate.

Dacă (e un fel de a spune dacă) după intrarea în vigoare a Legilor Justiției, Comisia va declanșa Articolul 7 și împotriva României, de acolo încolo situația noastră va fi totuși foarte diferită de cea a Poloniei. Asta pentru că vor intra în ecuație alte specificități naționale care nu ne avantajează.

De prima v-am zis – MCV-ul, împotriva noastră, europenii pot acționa mult mai direct decât în cazul polonezilor. Apoi, perspectiva pe termen scurt, mediu și lung a celor două țări e și ea una foarte diferită.

Pe termen scurt, zlotul polonez nici nu s-a mișcat, iar pe termen lung, bănuiala mea este că Polonia își proiectează conștient ca la capătul acestui proces, eventual cu sprijinul mai mult sau mai puțin discret al lui Donald Trump (musai să citiți și articolul ăsta, din vară), să devină o putere regională, nu neapărat una campioană la democrație, dar una capabilă să polarizeze ea mai multe state din jur, și care să trateze de pe picior de egalitate și cu Uniunea, dar și cu Rusia. E treaba lor, a polonezilor dacă vor reuși sau nu… Freedman zicea prin 2009 că vor reuși.

Dar România nu are cum să aibă aceeași perspectivă (și, sincer să vă spun, eu nici nu o vreau dacă este iliberală). Scăzându-și de la an la an investițiile până la nivelul și chiar sub nivelul cofinanțărilor europene, România a fost ținută în viață de Europa în acești zece ani. La limită. Poate vă întrebați cu ce v-a schimbat dvs viața faptul că ne-a dat Uniunea bani. Păi unde credeți că s-au dus banii pe care statul nu i-a mai investit în dezvoltare locală, infrastructură, pe care îi dădea înainte de 2007, dar nu i-a mai dat după aceea? Sigur, am și contribuit la UE, dar diferența cea mai mare s-a dus în salariile bugetarilor, în achizițiile cu șpăgi sau fără șpăgi ale statului, în asistență socială, în pensii da… cam asta! România a fost și este, fără doar și poate, un stat asistat. Acum, asistatul face pe nebunul și devine, inevitabil, bun de sacrificat, pe post de exemplu. Mai ales că e și o chestie de igienă politică, după ce românii i-au dat o monstruoasă putere unuia condamnat, care figurează la loc de cinste pe siteul OLAF că a furat fonduri europene.

Dacă mâine Comisia Europeană declanșează Articolul 7, vă asigur, leul se duce în cap, căci pentru România tăierea fondurilor europene va fi mult mai apropiată decât pentru Polonia, dobânzile cresc, economia intră în recesiune rapid, iar despre perspectiva pe termen lung ce să mai vorbim…Se visează cineva putere regională în România? Poate doar Ana Pauker, sau alți adepți ai integrării României în Uniunea Sovietică să fi avut un astfel de vis – România va fi fost putere regională fix ca RSS Moldovenească.

În final am un mesaj pentru aceia dintre români care cred că Uniunea Europeană nu ne-a adus nimic bun. Vă spun doar atât – fără Uniunea Europeană, în 2007, 2017 sau 2027, România nu va mai avea decât perspectiva unui colaps național, va deveni un stat labil, chiar unul în pericol de a se dezintegra, așa cum România a mai fost în alte perioade istorice. Acestea sunt mizele războiului pentru Justiție din aceste zile. Ele deveniseră previzibile de acum un an, v-am tot avertizat atunci că ne alegem liderii ce ne vor conduce printr-o perioadă furtunoasă a Istoriei, dar poate n-ați înțeles cu toții. Acum poate mă înțelegeți mai bine. Istoria se scrie acum, în aceste zile.


Scris de Moise Guran  
Sursa : https://www.moise.ro/2017/12/20/dezintegrarea-uniunii-europene-inceput-azi/



Politica făcută la mișto !

Planul este deja stabilit . Noi doar ne agităm !

Pana in 2050, circa 20% din Uniunea Europeana va fi musulmana, potrivit datelor publicate de The Telegraph, care sustine ca Marea Britanie, Spania si Olanda vor avea comunitati mai mari de musulmani intr-o perioada mai scurta de timp.

Publicatia precizeaza ca, in 2008, 5% din totalul populatiei in cele 27 de state ale Uniunii Europene era musulmana. Cresterea numarului de imigranti din tarile musulmane si rata scazuta a natalitatii in randul populatiei europene autohtone va face ca, pana in 2050, musulmanii sa reprezinte 20% din populatia UE.

Sursa : http://www.hotnews.ro/stiri-international-6035428-cincime-din-uniunea-europeana-musulmana-pana-2050.htm




Vezi și

  1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

  2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

  3. Scara de valori a societății romanești 

  4. Europa privită din viitor

  5. Hrana vie

  6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

  7. Destinatii uimitoare pe glob

  8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

  9. Primarul care nu frură

  10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

  11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

  12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

  13. O Nouă Republică

  14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

  16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  19. Fii propriul tău nutriționist

  20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  21. Slăbești daca esti motivat

  22. Serbet de ciocolata

  23. Set medical Covid necesar acasă

  24. Medicament retras - folosit în diabet

  25. Brexit-ul - Spaima Europei

  26. Virusul Misterios

  27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

  28. Sistemele solare - apă caldă

  29. Economisirea energiei electrice

  30.  Hoțul de cărți

  31. Aparitia starii de insolventa

  32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  33. Microbii din organismul uman

  34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

  35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

  37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici


























duminică, 10 iulie 2016

Finala Euro 2016

Scor final în prelungiri Franţa şi Portugalia 0 - 1

Franţa şi Portugalia se vor lupta pentru trofeu. Programul meciurilor, rezultate şi transmisiunile TV de la Campionatul European

S-au decis meciurile din SEMIFINALE la EURO 2016. PORTUGALIA - ŢARA GALILOR şi GERMANIA - FRANŢA sunt cele două semifinale ale Campionatului European din Franţa. Vezi mai jos programul şi transmisiunile TV.

  • Portugalia s-a calificat în finala EURO 2016, după ce a învins Ţara Galilor, scor 2-0

Vezi și

  1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

  2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

  3. Scara de valori a societății romanești 

  4. Europa privită din viitor

  5. Hrana vie

  6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

  7. Destinatii uimitoare pe glob

  8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

  9. Primarul care nu frură

  10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

  11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

  12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

  13. O Nouă Republică

  14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

  15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

  16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

  17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

  18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

  19. Fii propriul tău nutriționist

  20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

  21. Slăbești daca esti motivat

  22. Serbet de ciocolata

  23. Set medical Covid necesar acasă

  24. Medicament retras - folosit în diabet

  25. Brexit-ul - Spaima Europei

  26. Virusul Misterios

  27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

  28. Sistemele solare - apă caldă

  29. Economisirea energiei electrice

  30.  Hoțul de cărți

  31. Aparitia starii de insolventa

  32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

  33. Microbii din organismul uman

  34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

  35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

  36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

  37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

  38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici



Program optimi de finală Euro 2016

Sâmbătă, 25 iunie

Meci 1: Elveţia - Polonia 1-1 (Shaqiri 81 / Blaszczykowski 39) (4-5 după penalty-uri) (Stade Geoffroy-Guichard - Saint-Etienne, 16,00, live pe DolceSport 1)
Meci 2: Croaţia - Portugalia 0-0 (0-1 după prelungiri - Quaresma 117)(Stade Bollaert-Delelis - Lens, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)
Meci 3: Ţara Galilor - Irlanda de Nord 1-0 (McAuley aut. 75)(Parc des Princes - Paris, 19,00, live pe DolceSport 1)

Duminică, 26 iunie

Meci 4: Ungaria - Belgia 0-4 (Alderweireld 10, Batshuayi 78,  Hazard 80, Carrasco 90+1)(Stadium de Toulouse - Toulouse, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)
Meci 5: Germania - Slovacia 3-0 (Boateng 8,  Gomez 43, Draxler 63) (Stade Pierre-Mauroy - Lille, 19,00, live pe DolceSport 1)
Meci 7Franţa - Irlanda 2-1 (Griezmann 58, 61 / Brady 2 - pen) (Stade de Lyon - Lyon, 16,00, live pe DolceSport 1)

Luni, 27 iunie

Meci 6: Italia - Spania 2-0 (Chiellini 33, Pelle 90+1) (Stade de France - Saint-Denis, 19,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)
Meci 8:  Anglia - Islanda 1-2 (Rooney pen. 4 / R. Sigurdsson 6, Sightorsson 18) (Stade de Nice - Nisa, 22,00, live pe DolceSport 1)

Program Sferturi EURO 2016

 Joi, 30 iunie

Sfert 1: Polonia - Portugalia (Lewandowski 2 / Sanches 33) (5-3 după loviturile de departajare)(Stade Velodrome - Marsilia, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)


Vineri, 1 iulie

Sfert 2: Ţara Galilor - Belgia 3-1 (A. Williams 31, Robson-Kanu 55, Vokes 86 / Nainggolan 13)(Stade Pierre-Mauroy -  Lille, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)
Sâmbătă, 2 iulie

Sfert 3: Germania - Italia 1-1 (Ozil 65 / Bonucci pen. 78) (6-5, după penalty-uri) (Stade de Bordeaux - Bordeaux, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)

Duminică, 3 iulie

Sfert 4: Franţa - Islanda 5-2 (Giroud 12, 59, Pogba 20, Payet 43, Griezmann 45 / Sightorsson 56, Bjornason 84) (Stade de France - Saint-Denis, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)

Program Semifinale EURO 2016

Miercuri, 6 iulie

Semifinală 1: Portugalia - Ţara Galilor 2-0 (Ronaldo 50, Nani 53) (Stade de Lyon  - Lyon, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)

Joi, 7 iulie

Semifinală 2: Germania Franţa 0-2 (Griezmann 45+2, 72) (Stade Velodrome  - Marsilia, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1)


Duminică, 10 iulie
Portugalia - Franţa
Stade de France - Saint-Denis, 22,00, live pe ProTV şi DolceSport 1