Jurnalism: Agentia

Se afișează postările cu eticheta Agentia. Afișați toate postările

joi, 22 noiembrie 2012

Știrea in Jurnalism

Ce este ştirea ?

Interceptarea comunicaţiilor telefonice costă aproximativ 5,5 lei pe minut, dat poate să depăşească zece lei minutul, în funcţie de complexitatea activităţii, respectiv a modului de stocare, a limbii în care se vorbeşte şi a modului de transcriere, spun surse judiciare, în exclusivitate pentru News.ro.
Sursele citate afirmă că 24 de ore de supraveghere tehnică - în care sunt incluse interceptări telefonice, filaje, filmări sau înregistrări ambientale - costă între 7.000 şi 8.000 de lei, ceea ce ar însemna 5,5 lei un minut de înregistrare simplă, respectiv a convorbirii purtate între doi cetăţeni români, simpla stocare a discuţiei pe mediile optice ale serverelor SRI şi ale celorlalte servicii de informaţii şi transcrierea acesteia.

Vezi și

Conform surselor citate, nu există liste tarifare fixe pentru astfel de servicii, ci totul ţine de complexitatea înregistrării, iar la nivelul serviciilor de informaţii pentru 24 de ore de interceptare factura a ajuns şi la 15.000 de lei.
Preţul s-ar datora faptului că pentru intreceptările atribuite fiecărui dosar în care se solicită de către procurori interceptarea comunicaţiilor telefonice se stochează pe unităţi optice ce ar trebui folosite doar pentru respectivul dosar, adică mediile optice folosite pentru stocarea interceptărilor dintr-un caz nu ar trebui refolosite pentru stocarea interceptărilor dintr-un alt caz, pentru a-şi păstra originalitate, aşa cum prevăd normele legale din această materie.
Complexitatea apare atunci când discuţiile se poartă în alte limbi, pe segmentul de lucru fiind necesară şi expertiza unui traducător sau când discuţiile se poartă în regim de conferinţă sau între mai multe persoane.
Potrivit surselor citate, transcrierea interceptărilor făcute în mod direct de SRI se realizează printr-o aplicaţie software specializată, în bloc, iar fişa text a interceptării este dată apoi, la cerere, procurorului solicitant, care apoi o dă ofiţerului judiciar pentru redarea ei consecventă şi în raport cu obiectul dosarului, într-o notă de interceptare a comunicaţiilor telefonice.
Surse judiciare precizează că SRI nu pune la dispoziţie, din raţiuni de securitate, costurile efective ale interceptărilor efectuate, astfel că această activitate adesea nu poate fi imputată inculpaţilor în cadrul costurilor dosarelor penale.

Potrivit unui fost şef al unui serviciu secret din România, urmare deciziei recente a Curţii Constituţionale, nu se pierd foarte mulţi bani, dar, în schimb, ”s-a pierdut foarte mult timp pentru transcrierea unor interceptări care la acest moment ar putea deveni inutile în dosarele pentru care au fost solicitate”. Potrivit acestuia, costurile interceptărilor reprezintă, în realitate, cota parte din costul mediului optic de stocare (original), din salariul ofiţerului judiciar însărcinat cu transcrierea şi când este cazul a traducătorilor autorizaţi pentru interpretarea interceptărilor.
Potrivit raportului Curţii de Conturi pe anul 2014, ”din auditarea efectuată cu privire la calitatea gestiunii economico-financiare s-au constatat: lipsa activităţilor de verificare şi de confirmare a creanţelor şi obligaţiilor entităţii faţă de terţi, neconcordanţe între soldurile conturilor de materiale consumabile la unii ordonatori terţiari de credite ai SRI, întocmirea eronată şi/sau incompletă a documentelor de angajare, lichidare, ordonanţare şi plată a cheltuielilor publice, ceea ce a generat dificultăţi în asigurarea unei evidenţe exacte şi reale a soldului disponibilului de credite, rămas de angajat în perioada exerciţiului financiar, la nivelul unor ordonatori terţiari de credite”.
Prin respectivul raport Curtea de Conturi recomanda ”aplicarea prevederilor legale, precum şi a procedurilor operaţionale în legătură cu inventarierea tuturor elementelor patrimoniale, de către ordonatorii terţiari de credite ai SRI, stabilirea, cu claritate, a atribuţiilor privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor publice, precum şi nominalizarea persoanelor pentru realizarea acestor atribuţii la nivelul ordonatorilor terţiari de credite”.

Opinia auditorilor, potrivit aceluiaşi document, a fost că ”situaţiile financiare în ansamblul lor au fost întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil în România şi oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată în perioada auditată de Serviciul Român de Informaţii”, ”cu excepţia efectelor aspectelor evidenţiate”.

Detectivi particulari declară în exclusivitate pentru News.ro că în mediul privat ”depinde de la firmă la firmă” costul unor înregistrări ambientale, al filajelor, supravegherilor sau chiar al localizărilor.

Potrivit acestora, ”filajul înseamnă efectiv cel puţin o maşină cu două persoane care urmăresc pretutindeni persoana vizată”. ”Suma menţionată anterior este pentru o echipă. Niciun detectiv particular nu are voie să execute investigaţii faţă de personal din Poliţie, SRI sau magistratură”, au mai precizat detectivii.

Ei explică ce înseamnă supravegherea: clasica pândă, în sensul că se montează un aparat de filmat în maşină sau într-un mediu alăturat zonei ţintă, respectiv unde se va afla persoana vizată, după care se supraveghează dintr-un mediu sigur din apropiere, pe un monitor.

Detectivii au voie să facă înregistrări ambientale în locurile publice şi este interzisă întegistrarea în orice mediu care ţine de spaţiul privat. Se poate face abstracţie de acest amendament doar urmare a înţelegerii cu partea interesată în sensul că i se "împrumută" un dispozitiv de înregistrare pe care să îl folosească aşa cum consideră, mai explică aceste surse. Potrivit acestora, ”detectivul particular are obligaţia legală să raporteze imediat organelor abilitate constatarea oricărei infracţiuni sau contravenţii”.

Detectivii apreciază că sumele prezentate de sursele judiciare citate sunt corecte, dar nu fixe şi explică faptul că ”la procesul de interceptare a comunicaţiilor telefonice resursa umană este ridicată”, fără a dori să facă alte precizări.

Fostul şef al DGIPI Petru Daniel Pitcovici prezintă pe larg costurile ocazionate de activităţile de cercetare judiciară, între care interceptările telefonice, în teza sa de doctorat ”Infracţiuni la adresa înfăptuirii Justiţiei la nivel european”, depusă în 2015 la Bilbioteca Universităţii Babeş-Bolyai.

”Supravegherea operativă simplă are prevăzute costuri sitaute între 80 şi 100 de euro/ora de filaj, iar interceptarea convorbirilor telefonice este estimată între 2,4 şi 8 lei minutul de convorbire”, notează Pitcovici în lucrarea sa, în care prezintă situaţia cercetării într-un caz de trafic de droguri cu implicaţii minore.

Potrivit referirilor lui Pitcovici, ”în cazul în care traficanţii sunt străini şi folosesc altă limbă de comunicare, costurile se vor majora şi cu traducerea stenogramelor în limba română, fiind cuprinse între 20 de lei per pagină din limba engleză şi 200 de lei per pagină din limba kurdă”. Într-un caz de trafic de droguri, costul pentru interceptarea unei persoane kurde a ajuns la 7,2 milioane de lei pe an.
https://romanialibera.ro/actualitate/eveniment/cat-costa-interceptarile-convorbirilor-telefonice-si-filajele-412260

1) Ştirea înseamnă informaţie pură. Fără aceasta, niciun ziar nu ar putea avea pretenţia să existe. Elementul central al unei ştiri îl reprezintă faptele (“ce s-a întâmplat”), nu opiniile.
2) ABC-ul. Ştirea este răspunsul la câteva întrebări: cine? (a făcut), ce? (a făcut), când? (a făcut), unde? (a făcut), de ce? (a făcut) şi cum? (a făcut). Fără aceste răspunsuri, nu putem vorbi de o ştire completă.
3) Nu orice fel de informaţie poate fi o ştire. Ca să fie considerată ştire, informaţia trebuie să aibă o mulţime de calităţi (news value, newsorthiness). S-a ajuns, prin consens, la concluzia că noutatea este cea mai importantă calitate a unei ştiri. Tocmai de aceea, cea mai redusă definiţie a ştirii ar putea fi: ceva despre care am aflat abia acum. Ştirea e ca îngheţata: dacă n-o mănânci repede, se topeşte.
O caracterizare concisă a ştirii oferă şi francezul Pierre de Noye, care spune că informaţia de presă trebuie să fie: importantă, interesantă, nouă şi adevărată. Nu putem să ne mulţumim însă cu această definiţie.

Nu toate ştirile sunt scurte, nu toate textele scurte sunt ştiri
Există o practică printre jurnalişti de a spune că textele scurte sunt ştiri. Este greşit să credem astfel. Nu trebuie să încadrăm un text într-un gen jurnalistic după lungime. Într-adevăr, de obicei, ştirile sunt scurte. Dar asta nu ne dă niciun motiv să spunem că toate ştirile trebuie să fie scurte. Am tratat într-un articol separat diferenţele şi asemănările dintre genuri.

Cum redactăm o ştire. Piramida răsturnată – cea mai eficientă schemă
Dacă n-ai reuşit să prinzi cititorul cu prima frază, poţi să consideri că ai scris degeaba tot textul. Primele 30 de cuvinte sunt vitale pentru a câştiga atenţia celui care citeşte.
Tehnica piramidei răsturnate constă în prezentarea celor mai importante informaţii în chiar introducerea ştirii, după care urmează date explicative, complementare, de context şi alte detalii.
Redactarea ştirii sub forma piramidei răsturnate este o soluţie adecvată cititorului modern, mereu sub presiunea timpului, care vrea să afle repede ce s-a întâmplat şi după aceea, dacă mai are timp, să afle de ce şi cum s-a întâmplat.
Cele trei părţi esențiale ale unei ştiri scrise sub forma piramidei răsturnate:
a) Lead – introducerea sau capul ştirii;
b) Corpul ştirii - dezvoltă introducerea;
c) Final – trebuie să fie memorabil.
Lead-ul (atacul sau primul paragraf) este nucleul informativ esenţial, care sintetizează principalele informaţii. El trebuie să fie atât informativ cât şi incitativ. În esenţă, lead-ul trebuie să capteze atenţia cititorului şi să îl invite la lectură.
Corpul ştirii conţine date care explică şi aprofundează introducerea, explicaţiile care ajută la situarea evenimentelor în context şi o serie de date secundare care întregesc imaginea faptului. Background-ul îşi are locul tot în această zonă a ştirii.
Finalul fixează în mintea cititorului evenimentul. El trebuie să fie memorabil.
Un element sensibil în această schemă este şapoul. De regulă, nu se foloseşte în ştiri, însă, în cazul ştirilor de dimensiuni mari, el se impune. Şapoul este un element al titrării. Conţine mesajul esenţial. El trebuie să fie incitant, să-l facă pe cititor să-şi continue lectura. Ce trebuie să reţinem este că functionează ca un lead, dar nu înlocuieşte lead-ul propriu-zis al articolului. O tipologie sumară: informativ – rezumă informaţia, prezentând doar esenţialul; incitativ – conţine elemente puternice din text şi incită cititorul la lectură; de prezentare - prezintă interlocutorul sau o motivaţie, este folosit, cel mai adesea, în cazul interviului; de actualizare – prezintă informaţiile de ultimă oră.
Mai multe despre piramida inversată, într-un articol separat.

Prin ce câştigăm obiectivitate:
- corectitudinea informaţiilor;
- citarea surselor;
- citarea tuturor părţilor implicate într-un conflict (dacă o sursă acuză pe cineva de ceva, nu dăm ştirea fără să avem şi poziţia celui acuzat);
- evităm să ne spunem opiniile;
- verbe de distanţare (dacă o sursă lansează acuzaţii, folosim verbe precum: “susţine”, “pretinde”).

Exigenţe ale ştirii:
Coerenţa – nu trebuie să plecăm într-o direcţie şi să ajungem în altă parte. Trebuie să menţinem aceeaşi linie logică. O ştire trebuie să aibă conţinut unitar. Trebuie să ţinem cont că fiecare entitate (cuvânt, propoziţie) face parte dintr-un text (ştirea), care trebuie să comunice, să transmită ceva. Nu trebuie să scăpăm niciodată din vedere acel ceva (unghiul de abordare).
Concizia – dacă putem spune acelaşi lucru cu mai puţine cuvinte, nu trebuie să ezităm să o facem. Există o regulă în jurnalism care este formulată astfel: maxim de informaţie cu minim de cuvinte. Sunt indicate propoziţiile şi frazele scurte.
Claritatea – cititorul trebuie să înţeleagă imediat ce vrem să-i spunem. Nu folosim fraze ambigue, nu lăsăm loc interpretărilor (scriem ştiri, nu poezii). Nu îl vom determina pe cititor să meargă la dicţionar să caute sensurile. Limbajul trebuie să fie clar, simplu.

Cum cităm sursele:
Indicarea surselor de informare, în cadrul ştirii, este vitală. Fără surse, nu există ştire.
- Sursa trebuie să apară cel târziu la sfârşitul lead-ului, altfel el nu este complet;
- Sursa completă apare abia în primul paragraf de dezvoltare, ca să nu încărcăm lead-ul.
- Orice personaj de ştire trebuie identificat cu nume şi funcţie (calitatea în care vorbeşte);
- Cititorul nu trebuie să întâmpine greutăţi în a înţelege cine e personajul.
Cum datăm:
Dubla datare este considerată o greşeală. Ştirea ar semăna cu un proces verbal dacă am data cu ieri, 25 august. Este de ajuns să spunem că evenimentul s-a petrecut ieri.
Este de preferat să folosim la datare formule ca: ieri, azi, mâine, poimâine, peste o săptămână, săptămâna trecută. Acestea sunt formule uzuale, mult mai uşor de poziţionat în timp. Publicul nostru este format din oameni normali. Dacă le spunem că un eveniment s-a petrecut pe 15 iulie îi ajutăm mai puţin decât dacă le spunem că evenimentul a avut loc acum o săptămână, sau acum cinci zile, sau acum o lună. Evităm să-i determinăm să apeleze la calendar.
Reţinem, pe scurt, despre ştire:
- Este cel mai concis gen jurnalistic;
- Este un gen de informare;
- Reprezintă relatarea pe scurt a unui fapt sau eveniment;
- Exclude orice opinie a jurnalistului.

http://www.ghidjurnalism.ro/

Principii pentru Jurnalisti

Calitatea presei din Romania s-a degradat considerabil in ultimii ani, in acelasi ritm cu societatea. Am gasit un articol foarte interesant, care prezinta puncte de vedere pertinente.

Redescoperiti bazele jurnalismului !

Revizitand bazele jurnalismului In era comunicarii instantanee, a stirilor rapide si a unui flux coplesitor de informatie, s-au schimbat regulile de baza a ceea ce inseamna un bun reportaj? Difera el in functie de platformele media? Profesorul Emeritus George Kennedy compara noul rol al jurnalistului cu misiunea educationala a curatorilor de muzeu. Se refera la a aduna materiale, a pregati expozitii, a oferi educatie si explicatii pentru a prezenta o imagine de ansamblu remarcabila pe care publicul sa o inteleaga si in care sa aiba incredere. Este ceea ce numeste „pastrarea unei portite cu accentul pe modern.”

Vezi și

Principiile de baza ale jurnalismului de calitate sunt pastrate indiferent de media, noteaza Jaqui Banaszynski, jurnalist detinator al premiului Pulitzer si care are functia de sef de catedra in editare in cadrul Facultatii de Jurnalism Missouri.

In acest articol, membrii Facultatii de Jurnalism Missouri isi prezinta opiniile legate de perspectivele din domeniile digitalului, printului, publicatiilor, radioului si televiziunii si ne impartasesc opiniile lor asupra ceea ce inseamna un bun reportaj in noul mediu al numeroaselor platforme din ziua de astazi.

1. Fii corect. Primul principiu citat de profesori este acuratetea, sau siguranta ca informatia din stire este corecta. Prin acuratete se intelege nu doar a obtine datele in mod clar, cat „a oferi contextul in care se gasesc”, spune Banaszynski, iar Kennedy considera contextul important pentru ca ii permite cititorului sa inteleaga si sa faca judecati rationale asupra lui.

Membrii facultatii avertizeaza ca oricum tendinta catre viteza si comunicare instantanee pot reduce acuratetea. „Graba este dusmanul atentiei”, spune Kennedy. „Cand un jurnalist este fortat sa repete pur si simplu ceea ce aude fara a fi capabil de a verifica informatia, atunci acuratetea devine victima vitezei.” Jennifer Reeves, profesor asociat in domeniul jurnalismului in radio si televiziune spune ca provocarea este aceea de a fi capabil sa verifici informatia si in acelasi timp sa fii cu un pas inaintea media sociale.

Acuratetea este cruciala pe masura ce stirile sunt transmise mai rapid. In acest caz, Kennedy spune ca ghidul jurnalistilor este ceea ce teoriticianul comunicarii James Carey a numit „curriculum complet al jurnalismului.” Acest lucru inseamna ca in timp ce jurnalistii de la fata locului raporteaza ce se intampla, beneficiind de mai mult timp, ei pot verifica datele si pot oferi perspective aditionale, spune el. „Doar cand cititorul are acces la acest intreg curriculum jurnalisti, se poate gandi ca intelege intreaga poveste,” spune Kennedy.

2. Evita sa fii partinitor. Un jurnalist trebuie sa se axeze pe oferirea de informatie publicului fara a o prezenta intr-o anumita lumina, spune Banaszynski: „Trebuie sa transmiti informatia oamenilor astfel incat ei sa ia o decizie, dar nu sa ii impingi spre a lua o anumita decizie”. Kennedy considera ca obiectivismul este ceva de dorit, dar si posibil de obtinut in jurnalismul mainstream.

Cotidienele standard, stirile de la ora 6, NPR, stirile de reteta – acestea sunt canale care au obligatia de a transmite o stire care este factuala, clara si adevarata, spune el. Mai mult, ar trebui sa fie clar fata de public cand un reporter foloseste un anumit punct de vedere si de ce. „Pentru multe persoane, linia dintre obiectivism si propaganda devine neclara, iar acest lucru duce la confuzie si neintelegeri, diminuand credibilitatea jurnalistilor,” spune Kennedy. „Jurnalistul nu poate incerca sa fie ambele lucruri”, spune el. David Herzog, membru al facultatii de stiri in format print si digital, spune ca desi toata lumea vine cu o stire partinitoare, este important sa fii constient ca si jurnalist care sunt aceste preconceptii. Sfatul sau este acela de a trata fiecare sarcina cu o minte deschisa si creativitate, dar ramanand sceptic.

3. Prezinta mai multe puncte de vedere sau perspective. O modalitate de a evita sa fii partinitor este sa pui la indoiala si sa testezi fiecare presupunere folosind cat mai multe surse cu putinta, spune Herzog. „Daca discuti cu mai multe persoane si te uiti peste o gramada de documente, extinzi informatia deschizandu-ti orizonturile, ceea ce te ajuta sa contracarezi orice idei preconcepute ai avea,” spune Herzog.

„Numarul surselor pot ajunge la sute, in special in stirile de investigatie.” Amanda Hinnant, asistent de profesor al jurnalismului de revista, spune ca este important sa oferi o varietate de perspective. Revista Vox de exemplu cere ca reporterii sa foloseasca cel putin 3-4 surse pentru o stire de baza si 2-3 surse pentru o stire secundara. Reporterii ar trebui sa discute cu mai multe persoane despre o anumita chestiune pentru ca cititorul nu are timp, spune Hinnant. „Le spun studentilor mei ca daca vorbesti cu cat mai multe persoane, cu atat adaugi mai multa valoare pentru cititor si ii vei oferi o imagine mai buna, mai completa a realitatii,” spune Hinnant. „A merge la un site si a face un reportaj din ce se gaseste acolo nu imbunatateste calitatea vietii cititorilor. Trebuie sa faci munca de teren.” Banaszynski spune ca reporterii buni ar trebui sa evalueze profunzimea articolelor lor intrebandu-se: „Discut cu persoanele care trebuie? Multi oameni vor obtine o imagine completa asupra situatiei?”

4. Cauta adevarul. Un bun reporter depune efort pentru a raporta pe larg si pentru a urma cat mai de aproape „cea mai buna versiune a adevarului pe care o poate obtine,” spune Kennedy, citand-ul pe reporterul de investigatie Carl Bernstein. Chiar daca un jurnalist poate nu va reusi sa obtina adevarul absolut, el sau ea ar trebui sa incerce sa gaseasca cat mai multa informatie cu putinta. „In jurnalism, nu avem luxul timpului de care beneficiaza istoricul si puterea de care se bucura un om al legii,” spune Kennedy. „In mod frecvent, un jurnalist poate reusi doar sa obtina o parte a adevarului cu A mare.” El spune ca adevarul nu inseamna ca fiecare latura a unei chestiuni este reprezentata de un numar egal de declaratii – nu fiecare problema are laturi egale. Janet Saidi, asistent de profesor si director de stiri la KBIA-FM, crede ca exista anumite probleme unde jurnalistii pot lua pozitie, cum ar fi drepturile omului, justitie si coruptie de exemplu.

5. Foloseste informatii factuale, dar dezvolta calitatile umane. Investigatia care are la baza date clare reprezinta un element important al unei stiri bune, spune Herzog, care este consilier academic pentru Institutul National de Reportaj Asistat de Calculator. Exista programe care gasesc informatia ascunsa in arhive, documente guvernamentale si foi de calcul. In acest mod, cum ar spune Herzog „jurnalismul aduce in prim plan abilitatea de a descifra supraincarcarea de informatie si sa o prezinte oamenilor.” Saidi subliniaza si importanta abilitatii de a aduna informatii, dar spune ca a sti sa relationezi cu oamenii este la fel de important pentru o obtine o stire de calitate. „In final, jurnalistii nu trebuie sa stie totul sau sa se prezinte ca experti, dar trebuie sa stie cum sa invete despre anumite chestiuni de la altii,” spune ea. „Trebuie sa fie intr-un stadiu de hiper-curiozitate.” Saidi sfatuieste ca fiecare chestiune sa fie abordata ca un exercitiu de invatare, pentru ca jurnalistii sunt cei care concteaza publicul cu expertiza si informatia.”

6. Mentine legaturi comunitare si „uneste punctele.” Reeves spune ca cele mai bune stiri sunt obtinute atunci cand vorbesti cu oamenii la coada intr-un magazin alimentar, la sala, la o plimbare, sau oriunde reporterul este obligat sa stea departe de calculatorul personal. Ea spune ca un articol bun nu este ceva obtinut dintr-un comunicat de presa, dar este obtinut afland cu ce se preocupa comunitatea. Astfel, pentru un jurnalist, provocarea este sa iasa pe teren si sa gaseasca persoane care sunt afectate de o anumita chestiune. Reeves lauda si retelele de comunicare sociala ca instrumente jurnalistice, din moment ce ele ofera ocazia de a fi angajat intr-un dialog cu cititorii, de a forma comunitati de interes si a distribui informatie importanta in timp instantaneu. „Este fabulos” spune ea. „Am dorit mereu sa avem un impact si o comunicare instantanee fata de consumator si acum suntem in totalitate parte din comunitate.” A fi conectat la comunitate este o calitate importanta, in special pentru media locale si regionale, spune Saidi.

Pe langa acestea, Saidi spune ca reportajul trebuie sa fie original si sa faca legatura intre puncte cheie pentru cititori. Ar trebui sa ajute publicul sa inteleaga ceva ce nu intelegea despre societate.

7. Fii deschis si transparent. Transparenta sau deschiderea catre modul in care informatia a fost culeasa pentru o stire este un alt principiu des intalnit al unui reportaj de calitate. Hinnant spune ca transparenta ar trebui sa fie folosita pentru a evita crearea de confuzii pentru cititor. „Intr-o stire, trebuie sa identificam modul de comunicare,” spune ea. „Altfel cititorul presupune ca am discutat cu intervievatul in persoana si nu vrem sa inselam cititorul in niciun fel”, spune ea. Kennedy considera ca transparenta ofera cititorilor sau telespectatorilor ocazia de a fi implicati in procesul decizional al jurnalistilor. La urma urmei, noii consumatori pot verifica acuratetea informatiilor relatate online, spune Kennedy, acest lucru reprezentand o contributie signifianta in cresterea transparentei si a unor practici jurnalistice de calitate. Herzog sprijina ideea lui Kennedy spunand ca jurnalismul a devenit mai vizibil si mai verificabil pe masura ce web-ul a devenit mai important in oferirea de informatie. Fiecare jurnalist este acum privit sub un microscop si la un nivel international, spune el.

8. Evoca emotii. O stire buna, oricare ar fi mediul prin care este prezentata, evoca emotii, spun membrii facultatii. Brian Kratzer, asistent profesor de fotojurnalism isi aminteste de un eseu-foto castigator al premiului Fotografiile Anului, numit „Drumul tabacului.” Fotografiile urmareau efectele tabacului, incepand cu indivizii saraci care il culeg pana la cancerul de plaman al fumatorului. Kratzer a fost impresionat de poveste si de modul in care fotografiile aratau mai multe moduri in care tabacul se infiltreaza in societate. „Fie ca este vorba de o imagine sau de mai multe intr-un eseu fotografic, ea poate aduce lumina asupra atator rele care sunt pe lume sau asupra atator povestioare care se gasesc intr-o cumunitate mica, doar printr-un cadru,” spune Kratzer. „Sansa de o spune o poveste este grozava.” El remarca faptul ca a evoca o emotie este cu atat mai esential in fotojurnalism: oameni diferiti simt diverse emotii in ceea ce priveste o imagine, astfel incat fiecare obtine mesaje diferite dupa ce „citeste” fotografia. „Fotografiile ne permit sa experimentam bucurii si tristeti pe care nu le-am fi trait cu programul nostru de munca de la 9 dimineata la 5 dupa-masa,” spune el.

9. Gandeste vizual; trebuie sa ai o viziune. Banaszynski spune ca a scrie o stire buna pentru print si platforme digitale cere „un tip de relatare vizuala.” Un jurnalist trebuie sa poata realiza o stire in mod vizual si sa descrie o imagine in cuvinte, chiar daca exista fotografii care insotesc articolul. Ea subliniaza ca in textul pentru print, declaratiile folosite trebuie sa fie mai bune pentru ca publicul nu poate auzi emotia din voce. „Un reporter ar trebui sa poata determina o persoana sa spuna ceva mai bogat si mai precis decat ar fi necesar in cazul in care sunetul ar insoti stirea,” spune ea. In fotojurnalism, spune Kratzer, a avea o anumita viziune este o premisa a succesului. „Uneori, credem ca stirea at trebui sa mearga intr-un anumit sens, iar apoi, dupa ceva timp petrecut cu subiectul, stirea ia o cu totul alta directie,” spune el.

10. Integreaza noi elemente si tehnologii. Dezvoltarile tehnologice si aparitia de media sociale creeaza noi standarde pentru ce inseamna un reportaj de calitate, spun membrii facultatii. „Nu trebuie doar sa cream o poveste acum, trebuie sa fim capabili sa cream tot ce este inclus in ea – de la fotografii la distribuirea stirii in retelele sociale – chiar si la radio,” spune Saidi. Kennedy spune ca odata cu dezvoltarea media online, publicul descopera stiri oriunde se gasesc, ceea ce deschide o noua dimensiune in domeniul jurnalistic. Un articol nu trebuie sa fie doar exact, complet, corect si echilibrat, dar trebuie sa ii includa si pe consumatori in stirile care ii intereseaza, spune el. „De la problemele in Iran si Siria la recenta miscare de ocupare Wall Street, vedem ca ce pot face oamenii in ziua de astazi nu ar fi putut realiza in niciun caz inainte – a comunica intre ei fara a se baza pe jurnalistii de mainstream si media traditionale,” spune Kennedy. „Jurnalismul din ziua de astazi a devenit in mod real un dialog si o conversatie, si aceasta conversatie este cea care se adauga cunoasterii umane.”

http://www.gustiroman.ro

miercuri, 12 septembrie 2012

Cuvinte pe care sa le eviti

Cuvinte pe care sa le eviti in comunicate de presa

O Țară sărăcită în mod revoltător

Comunicatele de prea, emailurile si textele realizate de un specialist PR trebuie sa fie intotdeauna in pas cu tendintele. Este important ca un text de PR sa fie proaspat, modern, lipsit de clisee si structuri invechite, astfel incat sa reuseasca sa se diferentieze de restul materialelor din media. Una dintre marile probleme cu care se confrunta jurnalistii este determinata de faptul ca multe comunicate seamana intre ele si au acelasi stil de exprimare. Exista mai multe cuvinte care nu ar trebui sa fie niciodata folosite intr-un comunicat de presa.

Vezi și

A utiliza
Evita sa folosesti in texte “a utiliza”. Infinitivul este o forma impersonala, rece, care nu spune nimic despre persoana sau evenimentul despre care este vorba in textul tau. Inlocuieste cuvantul cu altele, mai personale si mai clare, preferabil la diateza activa, precum “foloseste”, “arata”, “lucreaza”, “aplica” etc.
Lider
Cuvantul “lider” nu ar trebui folosit niciodata in mod gratuit, pe post de atribut al subiectului acelui text. Pentru jurnalisti, un comunicat despre o alta companie lider de piata nu prezinta interes, dimpotriva. Numai in cazurile in care exista o justificare concreta si prezenta in text este recomandat sa se foloseasca acest cuvant. De exemplu, cand in comunicat este vorba despre o companie care s-a confruntat cu probleme in ultimii ani si a reusit, totusi, in final, sa devina lider de piata, depasindu-si concurentii.
Consumatorul final
“Consumatorul final” este un termen abstract, care lasa loc de interpretari. Este mai clar daca spui direct “clientul”, “publicul”, “cumparatorul”. Persoanele interesate de compania respectiva s-ar putea sa vrea sa stie exact ce intelegi tu prin “consumator final” si nu sa fie obligate sa faca presupuneri.
Sinergie
“Sinergie” este un alt cuvant abstract si posibil greu de inteles pentru o parte a audientei tale. Este mai simplu si mai clar daca spui “echipa”, “putere”, “eficienta”, “impreuna” etc.
Revolutionar, inovator
Multe produse si servicii sunt prezentate ca fiind revolutionare sau inovatoare pe piata. Acest lucru, insa, nu mai este demult perceput ca ceva pozitiv, dimpotriva. Devenit un cliseu, “revolutionar” nu mai poate starni interesul audientei decat daca este vorba despre ceva cu totul iesit din comun, cum ar fi, de exemplu, descoperirea unui medicament pentru o boala dificila.
Primul. Pentru prima data. Unicul
In multe comunicate de presa se spune despre produse ca sunt unice sau se precizeaza ca pentru prima data pe piata exista un astfel de produs. De multe ori, in realitate aceasta unicitate nu este adevarata. Se poate evita aceasta exprimare prin alte cuvinte precum “debut”. O alta modalitate este sa asociezi unicitatea cu localitatea respectiva, astfel incat afirmatia sa fie adevarata: “Pentru prima data in orasul X”.
De talie mondiala
Cand intr-un text de PR se foloseste o expresie de tipul “produs de talie mondiala”, trebuie demonstrata aceasta afirmatie. Si cum este dificil sa stii sigur ca un produs este unic pe piata dintr-o singura tara, cu atat mai greu de crezut este ca se poate demonstra succesul lui pe glob.
Valoare adaugata
“Valoare adaugata” este o expresie neclara, care nu ofera informatii utile audientei tale. Inlocuieste cu un cuvant mai simplu, precum “eficient”, “efectiv”, “valoros”, “util”.
Operationalizeaza
Evita cuvintele lungi si greu de inteles. “Operationalizeaza” poate fi inlocuit cu succes de “face”, “pune”, “foloseste”, “lucreaza” sau “realizeaza” etc.